Lista de dor

Mi-e dor de Ioan Grosan,Dan Andrei Aldea,Mircea Vintila,Cristian Topescu,Petre Tutea,Toma Caragiu,Ilie Nastase,Mircea Baniciu,Teo Trandafir,Emil Cioran,Gheorghe Hagi,Mircea Horia-Simionescu,Marcela Saftiuc,Florian Pittis,Cristian Minculescu,Adrian Pintea, Gheorghe Dinica,Maia Morgenstern,Valeria Seciu,Harry Tavitian,Doru Stanculescu,Gheorghe Zamfir,Nadia Comaneci,Mircea Florian,Adrian Paunescu,Stefan Iordache,Liviu Ciulei,Victor Rebengiuc,Valeriu Sterian,Paul Csiuci,Leopoldina Balanuta,Sorin Chifiriuc,Zoe Alecu,Dem Radulescu,Nicolae Dobrin,Marius Batu,Paul Grigoriu,Alexandru Andries,Octavian Cotescu,Eugen Baboi,Ovidiu Mihailescu,Iosif Sava,Tudor Vornicu,Andrei Partos,Mircea Badea,Corneliu Stroe,Lucia Popescu-Moraru,Marin Moraru,Teo Peter,Ion Caramitru,Dan Puric,Gheorghe Popescu,Ivan Patzaichin,Mihai Leu,Corneliu Coposu,Cezar Ivanescu,Aura Urziceanu,Marcel Raducanu,Iuliana Tudor,Elise Stan,Helmut Duckadam,Mircea Lucescu,Sanda Taranu,Ioan Buduca,Lucian Bute,Sofia Vicoveanca,Margareta Pogonat,Brancusi,Nichita Stanescu,Eminescu,Romania,Tata.

Cerul Dintai

Scrisoare catre Dan Andrei Aldea

Draga Dan,iti scriu dintr-un cerdac inflorit al inimii mele ce n-a incetat niciodata sa te iubeasca.Pentru mine,dintotdeauna ai venit de foarte departe,dintr-o Romanie de care nu sunt convins c-a existat vreodata altfel decat in aspiratiile si visarile putinilor alesi ce au sfarsit fie striviti de ea,fie infasurati in giulgiul instrainarilor si pribegiei sau,dintr-o intamplare genetica ce te-a adus din timpurile dacice cu aceeasi nuanta neverosimila de parc-ai fi aievea,fara nici o legatura cu oalele si ulcelele ce suntem.Acum doi ani,am avut norocul sa-l intalnesc si sa dau mana cu Jon Anderson,faimosul lider Yes.Il ascultasem si-i invatasem pe de rost aproape toate cantecele,tineretea mi-a fost insotita de muzica lui.Ei bine,cand s-a ridicat si s-a dus ca tot omu'la veceu dupa doua beri,m-a incoltit nedumerirea.Pipi facem noi,astia de rand dar nu el.Cu alte cuvinte,intr-atat de mult spirit incat pentru cele lumesti un domn parca-i purta trupul incolo si-ncoace sa-l scuteasca pe el de aceste mici inconveniente.Radeam cu Ciocu intr-o cabina a teatrului Act,ne voioseam zgomotos inainte de o cantare cand a intrat doamna Valeria Seciu.Ca doi scolari ne-am cumintit brusc si vorbeam in soapta de parca odata venita,intrasem intr-o biserica.O astfel de nuanta ,un astfel de reflex contine dragostea ce-ti port,cu sfiiciune in miezul ei.Cand am inceput sa bajbai cu fervoare dupa un sens,cand au prins firav glas cantecele din pieptul meu m-am pomenit alaturi de Fabian,baiatul ce fluiera pe doua voci si Mircea Maier,cantandu-ti intr-un veceu al salii sporturilor din Cluj.Acela a ramas cel mai important concert pentru mine.Gura mi se uscase,vorbele cantecului mi se-nvalmaseau in minte si imi frangeam mainile necontrolat.Venisem acolo dupa ce cu o seara inainte,la Targu-Mures,fusesem vrajiti de Zalmoxe.Pe atunci locuiam,prin amabilitatea unui prieten,intr-o pivnita si acolo injghebasem niste cantece pe care le cantam cu bucurie oricui ne trecea pragul.Prieteni aciuati la ceas de seara formau restransul nostru auditoriu.Intorsi de la Cluj,am povestit cu lux de amanunte tot ce ni se-ntamplase,cum ne-ai ascultat,cum il imbratisai entuziasmat pe Fabian,cum i-ai chemat pe Baniciu si Presidente sa ne-asculte si ei si cum in final ne-ai chemat sa debutam in Cenaclu Flacara si ne-ai lasat numarul de telefon sa vorbim despre asta in zilele urmatoare..Parca pluteam pe strazile Targu-Muresului...Eram in armata cand am aflat c-ai ramas afara.M-am asezat pe o piatra in curtea unitatii,mi-am scos boneta de pe cap si-am inceput sa plang.Nici astazi dup-atata timp nu stiu ce anume murise in mine atunci dar cert e ca murise.Poate tocmai pusesem fara sa stiu,fara sa fiu constient de asta,pusesem poate crucea a tot ce au insemnat si inseamna anii 70.Au urmat toate cate-au urmat iar acum am gasit ragazul sa-ti trimit aceste randuri ca o fluturare a mainii,ca un semn spre acele departari de unde asa cum iti spuneam,mi se pare ca ai aparut printre noi.Ei bine,esti un om minunat,asta esti!Se presupune ca luam cu noi doar stropii de fericire adunati pe-aici si cu zestrea asta hoinarim mai departe din cer in cer.In acest caz desaga celor care-au avut norocul sa te cunoasca,sa-ti simta inima si mintea,e considerabil mai plina.Cu dragoste,Mircea Rusu

Cantari spre cer

Cu degetul in nas

Drumul serpuit al cunoasterii de sine,nu e pentru plastilinici,iti spuneam,pansandu-mi cu iarba o mai veche rana a sufletului ce refuza vindecarea.Uite,in sopronul asta am crescut un pui de sobolan ce-l gasisem prins intr-o cursa,cu un piciorus frant.L-am botezat Flaps si i-am facut culcus din haine de-ale mele.Da-mi te rog scrumiera.Dimineata si seara ai duceam lapte si-i schimbam pansamentul iar el invatase sa m-astepte si in scurt timp ne-aveam prieteni.Intr-o zi l-am gasit mort,cu ochisorii deschisi,intr-un ultim efort de-a ma vedea venind.Il otravise cineva si nimic nu mai era de facut.I-am sapat o gropita,l-am astupat cu pamant si-am plecat spre casa dand cu pietre in lacul din apropiere.Scoate degetul din nas si nu ma contrazice,e in nas precis.

Pe vremea cand vedeam

Pe vremea cand vedeam/Zapezile nu le-am vazut/Sub ochii mei nici o stea n-a cazut/Inmuguririle nu m-au durut/Pe vremea cand vedeam/Pe vremea cand vedeam/N-am vazut secunda purpurie/Nici copacii plangand de bucurie/Nici stoluri de pasari in zarea plumburie/Pe vremea cand vedeam/Pe vremea cand vedeam/N-am vazut ca erai lamga mine/Nici iarba ce de ceruri ma tine/Nici roua luminilor line/Pe vremea cand vedeam.

Mai oameni buni!

Sa vina ce?Un fluture?O caprioara?Un genunchi?Un bec?O iedera?O privire?O floare?Un delfin?O marmura?Un oftat?O statuie?O lacrima?Un fir de iarba?O pasare?Ce sa vina,ce sa vina,ce sa vina?Ce sa vina spre mine si sa-mi dea viata inlauntrul meu cel mai indepartat de unde sa strig in gura mare,cat ma tine gura,asemeni verisoarei de 3 ani a Ancai,mai oameni buni mai!!!!!!!Voi nu vedeti ce zi minunata?Hai sa mergem la Mc.Donalds!!!!

Pe cablu electric

Aerul se zbate neputincios/Prin firescul devenit excentric/Prin lumea cu susul in jos/Suntem doua vrabii pe cablu electric.

Top 100

Calul alb ce tocmai intrase in biserica a-nceput a necheza,speriind astfel niste gaini ce-si facusera acolo cuib.Picturile de pe pereti erau pline de fire de paianjen iar vantul scartaia usile de la intrare.O ninsoare deasa cu fulgi de perna incepuse ca din senin.Razbatea din altar in toata biserica,europa fm.Rand pe rand,cantecele isi ocupau cuminti locurile in clasamentul din top100.Cand trupul i se pravali sub pictura ce o reprezenta pe Fecioara Maria,din ochiul stang i se prelingea incet o lacrima.Murea si plangea iar cand ultima suflare il parasi,gainile s-au linistit si s-au asezat din nou pe cuiburi.Dupa doar o saptamana de top,incredibil!!!urca 11 pozitii direct pe locul 3,Holograf-Primavara incepe cu tine.

Trec domnii

Muntii incep sa se ridice sub ochii mei in lumina calma a dupa amiezii.Stau cuminte pe bancheta din spate,la locul meu si ma uit pe geam.Ici-colo cate-un satean sta incremenit pe banca din fata casei,ca intr-un exercitiu meditativ.Satul romanesc n-a trecut niciodata de pragul zambetului palid al sperantelor mereu si mereu ne-mplinite.Orizontul inselator pe care pe cand sa puna manase-ndeparta cinic,nu pare sa mai intereseze pe nimeni.Din ce sa incolteasca voia buna a fiintei?Saracia stearpa le joaca staruitor in priviri de parc-ar fi un dat genetic.Ca vitele,pe ogorul muncii,dintotdeauna in jug.Singur Dumnezeu e prilej de sarbatoare si primenire launtrica.Da,taranul roman pare ca trebuie batjocorit si umilit de fiecare oranduire.Intre el si ceilalti,nici o punte.Sta asa ca prostu pe banca din fata casei,garbovit de vremi si priveste masinile luxoase in care trec domnii.

Cu tat Dumnezaul?

Fa tu stai cu spatele la mine?Ia intoarce-te imediat ca jar mananci!Da io vreau sa dorm...Fa,intoarce-te fa cu fata la mine ca te bat!Cum sa ma-ntorc ,asa,cu tat Dumnezaul?

La revolutie

In vara lui 89 beam tuica in gradina prietenului Costin Dumitrescu,undeva aproape de Targoviste,cu tatal acestuia.Ne placea pur si simplu sa bem tuica si sa fumam Carpati fara filtru.Nea Dumitrescu auzise ca din 90 urmau sa inceapa pregatirile pentru preluarea puterii de catre Nicu Ceausescu si era oarecum bucuros.Se stia ca la Sibiu oamenii aveau magazinele pline cu mezeluri si carne si se gandea ca al mic va face la fel in toata tara.Bre,hai sa punem un pariu!Uite ,eu zic asa ca Ceausescu nu mai apuca Craciunul.Nea Dumitrescu era un om cu un suflet cald si bun astfel incat parca nici nu voia sa-mi spuna taman cu ocazia pariului ce-l propuneam ,cat de departe ma situez in raport cu realitatea.Mi-a zambit afectuos ,a tras aer in piept si mi-a zis n-are cum,exclus!A batut palma asa,sa-mi faca mie pe plac dar era evident ca nu politica era punctul meu tare.Si nici nu era.Ba,mai mult,in afara de baut si fumat ,nici eu nu prea-mi gaseam vreun punct tare.Imi suspendam in fiecare zi luciditatea sa pot rezista si asta nu era tocmai usor dar reuseam de fiecare data.A urmat ce-a urmat si-am castigat pariul iar in toamna lui 90,la Compact fiind am renuntat definitiv la alcool.Acum nu-mi dau seama prea bine cine-a iesit mai castigat de la Revolutie.Cei care-au murit cu prilejul ei sau noi care i-am supravietuit?Ei s-au dus cu gandul la o Romanie frumoasa cum n-a fost vreodata ,cea care urma sacrificiului lor suprem si s-au dus la cimitir fericiti si impacati c-au facut o treaba buna.Si intr-un fel ,Romania cea mai frumoasa e in cimiterele unde ei se odihnesc.A venit apoi randul nostru ,al celor mai putin curajosi si inflacarati sa cladim o tara de care sa se mandreasca,sa simta c-a meritat tot deranjul din vietile lor.Iar noi ne-am invartit,ne-am sucit,am mai stat asa,pe ganduri ,am palavragit si numai ce-au trecut 20 de ani.Atat ne-a luat sa facem din Romania un cimitir paraginit.

De Craciun

De cativa ani buni incoace se petrece un soi de competitie a luminilor si efectelor de tot felul in preajma Craciunului.Incepand cu marile metropole ale lumii,continuind cu Bucurestiul nostru ,trecand prin orasele capitale de judet,toate oraselele patriei si terminand cu cea mai nevoiasa comuna ,ei bine,toate sunt cuprinse de febra iluminatului ambiental.Administratiile locale delireaza electro de la an la an.Rezultatul,mai mult sau mai putin discutabil in plan estetic ,merita un pic de atentie.Din vremea copilariei mele si multi ani dupa,Craciunul lumina singur toata fiinta ,o ploaie de lumina se revarsa in noi .Satele ,desi cufundate in bezna straluceau de colinde ,de cozonaci si de bucuria sufletelor noastre.Dimineata devreme incepeam noi copiii sa umblam din ograda in ograda la colindat iar seara era randul tinerilor si al parintilor.Si atat de frumos rasunau cantarile in noapte incat inimele noastre erau cel mai profesionist buletin de stiri din care cu mic cu mare aflam ca da,s-a nascut Isus!Si cu cat era mai bezna-n noapte,cu atat lumina Craciunul mai intens fiecare ulita.Cum spuneam,de niste ani buni cu cat se face mai intuneric in noi ,cu atat se inmultesc becurile pe strazi,pe copaci,pe ziduri,ca pentru a ne convinge ca nimic grav nu s-a-ntamplat.In realitate insa Craciunul nu mai lumineaza ,sufletele noastre sleite nu mai anunta nimic ,cantarile ne mor incet in piept si sarbatorile Craciunului se petrec in afara noastra,pe strazi ,prin parcuri si vitrine ce scanteiaza tot mai ingenios.

Sarbatori

Foarte pe scurt,telegrafic,urmariti-va de sarbatori,verificati-va emotiile,masurati-va sufletul ,ascultati-va inima si vedeti ce va da la rezultat.Si ce va da,aia sunteti,atat mai sunteti.Simplu!ps.Nu va menajati,nu va pacaliti si nu zambiti ca cioara-n os doar pentru a va convinge ca nu sunteti inca pierduti..Hai,papa bun si mult!stiti voi stomacalilor cum se face matzu plin cu ocazia lui cristos.

Cu manuta pe obraji

Bebita are sase luni si cateva zile.La nastere ochii lui erau intr-atat de limpezi incat parea ca-si asuma impacat si bucuros desprinderea de raiul din pantecele mamii pentru a intra in prizonieratul timpului ce tocmai isi incepuse cinica numaratoare inversa.Ma pregateam in felul meu confuz sa-i transmit mesaje importante,sa-l ajut sa simta ca nimerise-n lume ,adica intr-un loc minunat divers,sa-i fiu antrenor in jocul de-a viata,care,ei bine da,e atat de frumoasa dragul unchiului.Ma socoteam apt sa-i anulez mohoreala metafizica a conditiei lui de muritor,sa-i dau a simti ca nu numai ca n-are a se teme de singuratati dar noi cei din jurul lui ,nici n-avem alta treaba mai importanta acum decat sa-l scaldam in dragostea noastra.Si binele ,adevarul ,frumosul, unchiule,nu sunt niste vorbe-n vant,vei vedea ca ele te vor face trainic ,iti vor pune in fiecare zi apa la radacina,te vor imbarbata si te vor inalta pana la sublimarea conditiei tale de cetatean al planetei.La intervale scurte de timp,doua-trei zile,fratele meu anunta cate-o schimbare,o noutate absoluta in evolutia lui iar noi dadeam fuga sa luam act.Cand ochii lui au deprins figurile noastre si ne identificau cu relativa usurinta,bebita a-nceput sa ne zambeasca,sa ne bage-n seama cum ar veni...Cand mama termina de parcurs cate-un jurnal de stiri care mai de care mai prapastioase,simtea nevoia sa-l vada,se ducea la el si se-ntorcea invariabil voioasa si vindecata.Simona,prinsa in chingile unei singuratati cotidiene,facea ce facea prin casa si hop!la bebita,sa-i mai treaca.Cele sase luni ale lui ,au coincis cu o sumedenie de evenimente lumesti si exterioare dintre cele mai prapastioase.Stateam cu capul in maini si nu-mi puteam aduna gandurile,coplesit,pustiit,epuizat,incapabil sa ma desprind de faptul in sine al grozavei intamplari.Cum a fost posibil?Cine si mai ales de ce n-a intervenit la timp sa ne salveze?Se mai putea face oare ceva?Ce ?Si acum incotro ,cu aceasta napasta?Simteam cum se zvanta cea mai cleioasa flegma aruncata-ntre ochii poporului meu si cum aceasta teribila culpa morala,inacceptabila si rusinoasa,aluneca subtil spre aceeasi parere de rau,proprie popoarelor inexistente ca identitate,lipsite de vlaga si stalcite in interioritatea lor modificata astfel incat sa fie mediocra.Vor urma lamentatiile,justificarile,invinuirile absurde,formularile cu iz de ciorap lipit de tavan cum ca putea fi mai rau,ca vom vedea,ca vom spera in mai bine,ca poate de data asta,in fine,toate articulatiile actului ratat.Va urma uitarea rapida si aconodarea cu cancerul pe care tocmai l-am consolidat in noi.Am invatat alfabetul fricii si al tradarii in cei 50 de ani astfel incat ,evenimentul de-acum va fi un fleac sa-l reducem la mai nimic ,cel mult la celebrele noastre bancuri.Fumam si fumam si fumam si fumam,cu ochii tinta in golul format de trupuri diforme,fara chip.Telefonul palpaia silentios dinspre fratele meu.Hai la o tocanita si mai vorbim si noi una-alta.M-am dus cu fruntea-n pamant ,ca un invins ,nu atat de focul tocanitei cat sa mai impartim taceri inmarmurite.Bebita tocmai isi ducea piciorusul la gura cand am intrat.A gangurit bucuros cand m-a vazut iar eu l-am rugat sa bage pentru unchiu o zambire.Dupa ce m-a invaluit cu un suras enigmatic,l-am vazut intorcandu-se brusc pe burta si de-acolo,incercand neputincios sa se urneasca prin patul mare cat autostrada Gilau-Turda.Cand l-am luat in brate manutele lui au poposit pe obrajii mei intr-un fel de mangaiere necontrolata.Mi-a luat nasul in gura ca-ntr-o rontaiala,cu cei doi dintisori ce-inmugurisera-n gura si ma mai slabea doar pentru a rade in cascade luminoase,tasnite dintr-o puritate coplesitoare,de parc-ar fi vrut sa spuna binele,adevarul si frumosul draga unchiule,nu sunt niste vorbe-aruncate-n vant,lumea in splendida ei diversitate iar viata unchiule,departe de-a fi un mare cacat ,e minunat frumoasa...

Scrisoare domnului Chirila

Domnule Chirila, Dumnezeu sa mai stie ce anume ne aduce in situatia discutabila si oarecum perversa de a asterne cuvinte pe cate-un petec electronic in ocazii particulare.Sa fie orgoliul?Sa fie vanitatea? Sa fie toate cate-nvolbureaza eul nostru fragil? Am nimerit din intamplare peste formularile dumneavoastra cu privire la incidentul din timpul confruntarii electorale si ma surprind iata, scriindu-va. Nu trebuie sa va nelinistiti mai presus de toate. Traim, cum cu finete si spirit analitic observati, vremuri suficient de absurde incat un nume, fie el si ilustru ca al dumneavoastra sa mai insemne ceva in planul vietii sociale. In cel al vietii politice cu atat mai putin iar in sfera culturala nici nu se mai pune din pacate, problema. Pe de alta parte, ca muzician ce sunteti, n-ati putut scapa din ureche sa zic asa micile probleme tehnice. Poate domnul Antonescu din aceasta pricina sa nu fi auzit bine intrebarea. Dar sa presupunem ca a si auzit-o. Cine-n lumea asta nu greseste,domnule Chirila? In ignoranta mea, va marturisesc, mi-am rupt ceva timp cu raspunsul candidatului,incercand sa identific persoana. Azi m-am pus la punct , m-am informat, stiu acum ca protestati in cateva culori pinkfloydiste (ideatic evident, nu muzical) si sunteti dragut. Am auzit si de o scrisoare adresata tinerilor pe acelasi ton, pentru acelasi public tinta. Marketing se numeste actiunea, nu? Vedeti dumneavoastra domnule Chirila, nu politica e duplicitara ci specia umana. Nu va necajiti, noi cetatenii i-am trecut cu vederea candidatului evidenta greseala. Nici nu va ganditi ca milioanele de romani ce maine vor merge la vot, vor avea numele dumneavoastra in minte, pe post de agent electoral. Vedeti cum ma bag ca un narod in seama? Dar chiar v-am citit supararea si verticalitatea detasata de tot ce-i vai, atat de lumesc si pacatos. Sigur ca nu sunteti nici un reper moral, nu va mai necajiti! Si va admir strategia potrivit careia studiati piata muzicala, felul admirabil in care starniti revolta (nu mai stiu cat costa un cd) si nu va implicati. Asa e cel mai bine, sa stam toti acasa si sa ascultam cat de dragut sunteti asa, revoltat. Nu mai scrieti nimic o vreme domnule Chirila, nu mai cantati nici un sunet si traiti-va verticalitatea. Va veti simti minunat,va asigur! Am cunoscut recent intr-un sat , un batran de 90 de ani si cand l-am privit am inteles ce pret are tacerea. Cu cele mai bune sentimente, Mircea Rusu

20

Le randuieste Dumnezeu pe toate si pare ca ne trece hotarul intunericit al vremilor absurde.Am umblat ca orbii prin praful celor 20 de ani de libertate.Atata cata si cum a fost .Ca un blestem ne-a urmarit nimicul.Ca o ciuma s-a intins ura.Ca o raie s-a lipit de noi dezbinarea.Ca un cancer s-a extins in trupul romanesc neputinta.Am ciugulit desertaciunea 20 de ani.Ne-am cladit sperante dintr-un morman de saracie.Am zornait vorbe prin aerul toxic al hepaticei noastre democratii.Ne-am bulucit la pomeni dispretuitoare.Am ras de plansul nostru si-am plans de hohotele noastre galagioase.Acum 20 de ani ,intr-o clipa de gratie am devenit cineva.Azi suntem ceva.Ne-au trebuit 20 de ani sa ne-ntoarcem de unde-am plecat.De-acolo din decembrie 89 va trebui sa pornim iar la drum ci in sfarsit,spre noi insine.De-acolo sa reinvatam dragostea,sfant ca o rugaciune sa iubim.Am platit 20 de ani necinstea sufleteasca ce duce la nefiinta.Da,20 de ani am fost copiii lui brucan. Sa ne trezim asadar,e momentul!Pentru ca oricat de ciudat ar parea,au trecut totusi peste noi nici mai mult nici mai putin decat 20.

Balcic

Aici in Balcic,in Bulgaria,incep sa prinda contur dimensiunile patriei mele prezente.Ai casei plus cativa ce respira acelasi aer rarefiat al nedezamagirilor si increderii ne-nselate.Dupa ce-ti consumi eu-l in varsta primei tinereti,atunci cand patria frateasca iti da aripi,cand ai duioasa convingere ca patria e leaganul tau vesnic,cand chipul ei frumos si proaspat iti mangaie discret sufletul in fiecare dimineata,cand iti consumi intaia tinerete spuneam,valurile de pe ochi se risipesc nemilos si pentru totdeauna.Ce ramane asadar din patria mea?Cum o pot gasi instantaneu in inima mea,in orice moment,oriunde-as fi?Pe una din cochetele terase de pe faleza Balcicului bulgaresc,intr-o atmosfera calma,impecabil civilizata,umana si calda,mi s-a facut dor de patria mea.Zanganeau infernal zgomotele unor cantece violent dezgustatoare.Chipuri tuciurii ranjeau viclenia atotbiruitoare,acordeoane si viori electrice,chelneri aroganti si iuti la mica si umilitoarea ciupeala,servicii cu mici atentii la temelie,invidia cu radacini adanci,copiii obraznici de bani-gata,ura,delatiunea,minciuni televizate,paragina economica,impostura,dragostea searbada,biserici clatinandu-se din temelii,tarani umiliti de ridurile muncii fara rod,sindicate tradate de lideri,lideri tradati de slugi,tradarea tradata,minciuna mintita,rusinea nerusinata,adevarul neadevarat,rostul nerostuit,istetimea proasta si fudula.Iar si iar si iar,toate se ingramadeau in capul meu.Asta sa fie patria mea?Nota de plata a consumatiei,sosita prompt,o durere in plus,preturi mici,la-ndemana oricui.Un sistem cinic a zdrobit sub cizma ideologiei chipul tarii mele iar postdecembrismul arunca starvul in prapastia nefiintei.Dumnezeu s-o ierte si s-o odihneasca!

Noi

Noi stam la hotarele dragostei si le pazim.Noi cladim castele de liniste.Noi facem strazi ale pacii.Noi facem locuinte ale fericirii.Noi construim orase ale iubirii.Noi sadim bucuria.Noi purtam samanta increderii.Noi cantam viata.Noi sarbatorim clipa.Noi inaltam speranta.Noi mangaiem lumina.Noi ducem iarba in cer.Noi avem lacrimi.Noi raspandim emotii.Noi avem compasiune.Noi avem recunostinta.Noi imbratisam cerurile.Noi recunoastem binele.Noi binecuvantam ploaia. Noi suntem da.Noi stam la hotarele dragostei si le pazim.Sfant!

Recele din inghetata

De mai bine de 10 ani.Ghyusi ma duce cu masina pe drumurile mele toate.Mare pasionat al pariurilor sportive,suporter Queen dar si 3SE respectiv Laurentiu Duta,bun portar la handbal si foarte bun jucator de tenis de masa,statornic in dragoste si mistocar,soferul meu e in ultima instanta o companie agreabila.Pe distante lungi,ne omoram timpul cu problema Ardealului iar pe cele scurte si medii ,sport,politica,gagici.Vara trecuta asteptam retras pe-un petec de iarba sa ne vina randul la cantare cand apare langa mine cu o inghetata.Iti place ?Nu dar e rece si pe caldura asta...Apoi ce sa fac daca romanii tai numai recele din inghetata nu l-au putut fura.

Nu mai are lumea cantec

Prin anii 70,anii de gratie,orice s-ar spune,la intervale scurte de timp,pamantul era strabatut in lung si-n lat de cate-un cantec-steag ce unea inimile oamenilor,ai lega strans,impingea orizontul si insufletea.Treptat,cantecele s-au stins iar azi nici nu mai asteapta nimeni asa ceva.De dimineata pana seara,explozii de sunete,milioane de cantece pe toate posturile fm,la televiziunile de specialitate,o gramada de trupe noi,marketing,showbizz ,mii si mii de publicatii,clasamente,concerte,videoclipuri si nici un cantec-steag.Ici-colo,cate-un cantec ce anima palid grupuri restranse ,socio-profesionale si de varsta.Ce s-a petrecut?Cantecul lumii nu mai apare pentru ca lumea nu mai are cantec in ea.Din punctul cantecului de vedere,lumea s-a predat si a murit.Incercati sa identificati zonele de coeziune ale omenirii trageti linie si adunati daca aveti ce.Si ,daca nu-i nimic intamplator(si nu e)lucrurile se limpezesc nu-i asa?

Gheorghe Dinica

Fumez si mai stam si noi un pic de vorba Maestre.Cat sa va tin asa,de uratul asta de boala.Mama mi-a zis,vezi c-au anuntat la televizor ca Gheorghe Dinica e grav bolnav.Vad si revad ,ascult si reascult fragmente din legenda ce sunteti si vreau sa va spun acum ,in adancul noptii ,cu intreaga grija de-a nu atinge pateticul pe care stiu cat il detestati,va spun asa in soapta,ca la scoala copiii in timpul orei,ca un indragostit timid in urechea iubitei,ca un pacatos lui Dumnezeu,soptit va spun ,cu tigara in coltul gurii ,va iubesc!Uite ca s-a pornit ploaia pe-aici cu avantaje si dezavantaje,nu seaca fantanile dar se face iar noroi si mazga pe asfaltul comunal.Toate sunt pe lumea asta cu avantaje si dezavantaje,lume de biciclisti cum bine ziceati in autocarul ce v-aducea de la o filmare.Nu ne-ati spus nimic Maestre despre cum sta treaba cu geniul.Tot timpul modest,retras,noi ca prostii ne-am luat cu nimicul la discutii si asa am ramas nelamuriti.Cum e de fapt,inainte de nastere se aranjeaza totul si doar trebuie sa respirati firesc genialitate sau v-a vizitat Dumnezeu pe parcurs si vi l-a-ncredintat spre folosinta sub numele de gigi?Cum e?

Incet si sigur

Pare a fi aproape ademenitor sa-ti pierzi cumpatul in mijlocul stihiilor absurdului ce se revarsa iata peste noi cu fiecare zi ce trece.Incet dar sigur,motorul implicarii ,al participarii directe si fara echivoc la tot balciul public ,se tureaza.Pe strada,in cafenele,la locul de munca,acasa,la benzinarii,la cozi,in autobuz,la ghisee,in avion,in pat,la cimitir,in spitale,pe terenurile de sport,la show-uri televizate,la radio si in ziare,la biserica,in metrou,la sate,pe site-uri,incolo si-ncoace,peste tot se simte neastamparul nervos al mintilor infierbantate.In prima linie identificam cu usurinta patriotii,marii romani ce stau sa-i sfasie patriotic pe dusmanii poporului,sa-i puna la zid pe ticalosii care nu numai ca nu-si iubesc tara dar o tradeaza si o vand fara pic de rusine.Mai in spate,cei ce formeaza un curaj moderat,temperat de rigoarea unui plasament cat mai bun in raport cu orice varianta castigatoare.Priviri mici,cu un impecabil simt al orientarii.Intra in scena apoi norodul cu creierul incins,debusolat deplin ,cu finalitati si crezuri incalcite,pe care nici Dumnezeu in mare mila lui nu le mai poate rostui.Fiecare se simte dator sa-si ofere serviciile pentru o intelegere cat mai precisa a situatiei,ca pentru o evadare spectaculoasa si binefacatoare din puscariile haosului generalizat.In planul indepartat,un grup suspect de normal,restrans pana la neputinta,articuleaza civilizat si pertinent,avertizeaza cu argumente,comunica in formatul bunului simt ceva ce nu se distinge prea clar si prin urmare,pentru nimeni.O mana potriveste oglinda retrovizoare de unde doi ochi inegali si sticlosi ofera privelistea ravnei patologice.Un picior bizar apasa cu meticuloasa si dementa planificare,acceleratia si motorul numit Romania se tureaza incet dar sigur.

ce trebuie!

Romanilor,Romania,cetatenii acestei tari,echitate,dreptate sociala,responsabilitatea,curajul,pentru prima oara dupa 20 de ani,asumare,pensii,salarii,legalitate,pentru romani,romanilor,Romania,poporul,romanii,romanilor,Romania,adevarul,privilegii,pensii de lux,adevarul,Romania,romanilor,grupuri de interese,bani pentru agricultura,noi facem ce trebuie,bani pentru sanatate,bani pentru pensii,bani pentru salarii,criza politica,adevarul,curajul,dreptate sociala,pensii de lux,parlamentari,principiul contributivitatii,privilegii,grupuri de interese,unicameral,reforma statului roman,Romania,romanii,pentru romani,romanilor,cetatenii acestei tari,curajul,asumare,mandatul pus pe masa,invatamantul din romanesc,copiii nostri,transele fmi,nu sunt bani,sunt bani,nu vor fi bani daca,criza politica,criza economica,criza,solidaritate,din pib,solidaritate,dialog social,in ochii romanilor,romanii,Romania,poporul roman,aceste legi fundamentale,desfiintarea agentiilor,economii,bani pentru incalzire in casele romanilor,constitutia,in fata poporului,cu respectarea legii,centura Ploiestiului,responsabilitate politica,nici un guvern pana acum,in ochii romanilor,pentru romani,Romania,actualul si viitorul presedinte al Romaniei,pentru romani,romanilor,Romania,Traian Basescu presedinte!

Cu titie si vestuca

Cand mi se-ntampla sa ma simt ca si cum n-as fi facut pentru lumea asta,imi pun urgent titia pe cap si vestuca si brusc timpul se da peste cap adapostindu-ma in copilul ce sunt.Si iata-ma la gradinita cu Leli si cu Sile Rosa,cu Nelutu,Lenuta Popdan si Mariuta printre cubulete in toate culorile,tot invartindu-le pe toate partile fara a reusi sa facem altceva cu ele,plictisindu-ne repede si abandonandu-le in fiecare zi.Marcel a lu Dubencu avea trotineta.Asta nu era o treaba oarecare,era totul!Tricicleta mea ,faima satului,mandria mea si bucuria tovarasilor de joaca ce faceau cu randul cate-o tura cu ea,tricicleta cum zic,palise.Nici nu se vedea de trotineta lui Marcel.M-am intristat,am plans,am facut caca pe mine,ma prefaceam ca sunt bolnav pana cand intr-o zi mama a intrat cu trotineta pe poarta.Se dusese la sedinta la Ludus si dupa ce s-a sfatuit cu bunicu daca e bine,daca nu-i periculos ,a cumparat-o.Nu mai era nimeni in sat ca mine.Mi se parea,dar ce sa mi se para,sigur era mult mai frumoasa ca a lui Marcel,mai albastra,mai cu ghidon,mai cu roti,avea ea ceva special care-o facea in mod evident ,mult mai frumoasa.Din statia de autobuz pana la fantana la Mala,drumul era in panta si,cum foarte rar trecea cate-o masina,ne dadeam drumul in jos pana aproape de fantana.Marcel imita in viteza nebuna zgomotul unui motor de formula 1 ceea ce pentru mine care nu auzisem asa ceva,parea caraghios si oarecum necuviincios.Cu buzele lipite,impingeam aerul si ai fi jurat ca trece buceaga lu tetea Nistor de la Icland,camionul comunei,in care intr-o zi tata,prieten cu tetea Nistor,m-a bagat in cabina si m-a plimbat prin sat.Tetea Nistor m-a lasat chiar sa claxonez de cateva ori,nu mult,sa nu se strice dar m-a lasat.Din statie porneam dupa ce Marcel numara pana la 3 si dadea startul.
Ce era formula 1 aia caraghioasa pe langa buceaga?Il bateam sistematic.Ionel de la Brasov dadea parturi.Venea la bunici si noua ne parea increzut.Cu toate astea eram bucurosi cand sosea si se juca cu noi.Dupa fiecare part zicea pardon.Noi stiam ca-i de rusine si nu avem voie asa ca ba radeam pe ascuns ba ne irita,parca-s batea joc de noi ca el e de la oras.Nici nu umbla descult sa nu-i intre spini in picior ceea ce era clar un domnisor bleg.Dar avea suflet bun ca ne dadea mereu ciocolata cu lapte.

A vrut sa faca altceva,cu totul altceva decat nimicurile care s-au facut pana la el.Asa ca s-a hotarat sa construiasca o piramida inversa.Si-a ales ca loc de constructie desertul pentru ca acolo desi nu avea materiale de constructie putea cel putin sa fie lasat in pace.Locuia intr-o cabina telefonica al carei fir nu ducea nicaieri ci se pierdea undeva in nisip.Omul nostru vorbea insa in fiecare zi la telefon si-si inchipuia ca astfel pastreaza contactul cu lumea.Tot prin telefon s-a abonat la un mare catidian.In fiecare zi se trezea gata sa-si inceapa monumentala lucrare dar vremea trecea si el nu facea nimic.Gata!de maine m-apuc de lucru isi spuse el intr-o dimineata dar tocmai atunci o camila absurda trecu in zigzag iar el socoti ca e infinit mai interesant sa se ia dupa camila si disparu la linia orizontului.In acel moment sosi si postasul cu ziarele.Foi albe,purtand doar antetul cotidianului,netiparite din simplu motiv ca editorii n-au mai gasit nimic de spus despre aceasta lume.

Ploua,nenea Garbu

Uite,ploua nenea Garbu/Oamenii se coboara in gri/Vecinul Pista isi impinge harbu/Din care transmite semnale kaki/Pentru romanii nationalisti/Domnu Mircea,cum poti stii ca existi?/Si cine intreaba ma rog?/Raspunde Mircea finutu/Pentru care metafizica-i drog/No,sa-ti ajute Dumnezeu dragutu/Si-a plecat Viorel Bordean catre casa/Cu mers sinuos,cu painea in plasa/Melinul divorteaza pervers de flori/Ieri te-as fi ridicat de subsuori /Pana la-naltimea sentimentelor mele/Si ti-as fi zidit in soare castele/De nisip/Dar tu stai intre ceruri si slip/Pe un fantomatic pavaj de iluzii/Te balacesti in idei cu jacuzzi/In timp ce-l asculti pe Ferre/Ti-am trimis o lacrima pe Yahoo Messenger/Asa la vrajeala ,sa ma dau sensibil/Penant si jenibil/Cum ar spune Trotinel postasul/Despre care se stie in intreg orasul/Tarnaveni/Pe la poarta trece inca doi sateni/Merg s-ajut pe Pista sa-si porneasca harbu/Vreme de Pink Floyd,ploua nenea Garbu

Intre Hoghiz si Eagles

Intre Hoghiz si Eagles aparent nici o legatura/De n-ai fi venit pe-o misterioasa scurtatura/Direct in miezul sufletului meu/Sa dai semnificatii instantaneu/Si iata-ma la marginea vesniciei/Cu intreaga supletea bucuriei/Cu arcuirea sublima a fiintelor noastre/Peste vremuri confuze si proaste/Ca sa vezi ce face Hoghizul din om/De Eagles,ce sa mai vorbim/Actioneaza asupra fiecarui atom/"Aici se vinde mici"-oprim?

XYZ

A vrut sa fie macar o zi fericit in dragoste.Neavand incotro,s-a hotarat sa-si ofere sufletul la mica publicitate.Nimeni insa nu cumpara suflete nefericite,toti voiau suflete gata fericite.Asa c-a fost nevoit sa-l vanda ieftin,la o femeie care urma sa-l foloseasca drept carpa de sters praful.cu banii castigati,si-a cumparat un borcan de iaurt si-un covrig uscat si s-a ospatat pana cand senzatia de plenitudine stomacala i-a conferit si una de fericire temporara.Dar vai,foamea aparu iar si cu ea,o mare tristete.Alerga la cea careia-i vanduse sufletul,l-a cerut inapoi,l-a primit,numai ca de-atunci ,simbolul universal al dragostei risca sa devina ba chiar a devenit,Cupidon sagetand o carpa de sters praful.

Bun venit!

Suntem fara-ndoiala,parte a unor vremuri tulburi si bizare.Pare ca un sfarsit de lume incolteste in fiecare din noi,cu mugurii insingurarii,ai fricii si debusolarii.Omenirea se-ndreapta maiestuos in directie gresita iar omul a devenit tributar exterioritatilor ce-l napadesc din toate partile.Traim in mijlocul unei crize profunde de comunicare si cunoastere in care intai de toate esti vinovat si daca reusesti sa-ti dovedesti nevinovatia bine,daca nu,asta e.suspiciunea isi intinde hotarele ,sufocand firescul ,normalitatea,increderea.Ne strangem asadar pe unde putem,in grupuri mai mici sau mai mari ,in diversele realitati pe care le-avem la-ndemana,incercand constient sau nu sa reinvatam primii pasi ai FIINTEI.Acolo ,inlauntrul nostru se petrec toate lucrurile esentiale.Ma alatur incepand de azi comunitatii virtuale cu toate cele ce formeaza micuta mea lume si stau in pragul noii mele case,intampinandu-va c-un bun venit!o clipa de emotie daca pot darui si tot ar justifica gestul.O bucurie-n plus si tot ar merita.Un gand spus si tot m-ar construi.O umbra povestita aici,o rana mai putin.Fiti asadar bineveniti cu cele ale voastre ca la o sezatoare electronica a dragostei de oameni.

Campuri Aurii

Mircea Rusu Band - Campuri Aurii
Vezi mai multe video din Muzica