vineri, 25 septembrie 2009

Cu titie si vestuca

Cand mi se-ntampla sa ma simt ca si cum n-as fi facut pentru lumea asta,imi pun urgent titia pe cap si vestuca si brusc timpul se da peste cap adapostindu-ma in copilul ce sunt.Si iata-ma la gradinita cu Leli si cu Sile Rosa,cu Nelutu,Lenuta Popdan si Mariuta printre cubulete in toate culorile,tot invartindu-le pe toate partile fara a reusi sa facem altceva cu ele,plictisindu-ne repede si abandonandu-le in fiecare zi.Marcel a lu Dubencu avea trotineta.Asta nu era o treaba oarecare,era totul!Tricicleta mea ,faima satului,mandria mea si bucuria tovarasilor de joaca ce faceau cu randul cate-o tura cu ea,tricicleta cum zic,palise.Nici nu se vedea de trotineta lui Marcel.M-am intristat,am plans,am facut caca pe mine,ma prefaceam ca sunt bolnav pana cand intr-o zi mama a intrat cu trotineta pe poarta.Se dusese la sedinta la Ludus si dupa ce s-a sfatuit cu bunicu daca e bine,daca nu-i periculos ,a cumparat-o.Nu mai era nimeni in sat ca mine.Mi se parea,dar ce sa mi se para,sigur era mult mai frumoasa ca a lui Marcel,mai albastra,mai cu ghidon,mai cu roti,avea ea ceva special care-o facea in mod evident ,mult mai frumoasa.Din statia de autobuz pana la fantana la Mala,drumul era in panta si,cum foarte rar trecea cate-o masina,ne dadeam drumul in jos pana aproape de fantana.Marcel imita in viteza nebuna zgomotul unui motor de formula 1 ceea ce pentru mine care nu auzisem asa ceva,parea caraghios si oarecum necuviincios.Cu buzele lipite,impingeam aerul si ai fi jurat ca trece buceaga lu tetea Nistor de la Icland,camionul comunei,in care intr-o zi tata,prieten cu tetea Nistor,m-a bagat in cabina si m-a plimbat prin sat.Tetea Nistor m-a lasat chiar sa claxonez de cateva ori,nu mult,sa nu se strice dar m-a lasat.Din statie porneam dupa ce Marcel numara pana la 3 si dadea startul.
Ce era formula 1 aia caraghioasa pe langa buceaga?Il bateam sistematic.Ionel de la Brasov dadea parturi.Venea la bunici si noua ne parea increzut.Cu toate astea eram bucurosi cand sosea si se juca cu noi.Dupa fiecare part zicea pardon.Noi stiam ca-i de rusine si nu avem voie asa ca ba radeam pe ascuns ba ne irita,parca-s batea joc de noi ca el e de la oras.Nici nu umbla descult sa nu-i intre spini in picior ceea ce era clar un domnisor bleg.Dar avea suflet bun ca ne dadea mereu ciocolata cu lapte.
A vrut sa faca altceva,cu totul altceva decat nimicurile care s-au facut pana la el.Asa ca s-a hotarat sa construiasca o piramida inversa.Si-a ales ca loc de constructie desertul pentru ca acolo desi nu avea materiale de constructie putea cel putin sa fie lasat in pace.Locuia intr-o cabina telefonica al carei fir nu ducea nicaieri ci se pierdea undeva in nisip.Omul nostru vorbea insa in fiecare zi la telefon si-si inchipuia ca astfel pastreaza contactul cu lumea.Tot prin telefon s-a abonat la un mare catidian.In fiecare zi se trezea gata sa-si inceapa monumentala lucrare dar vremea trecea si el nu facea nimic.Gata!de maine m-apuc de lucru isi spuse el intr-o dimineata dar tocmai atunci o camila absurda trecu in zigzag iar el socoti ca e infinit mai interesant sa se ia dupa camila si disparu la linia orizontului.In acel moment sosi si postasul cu ziarele.Foi albe,purtand doar antetul cotidianului,netiparite din simplu motiv ca editorii n-au mai gasit nimic de spus despre aceasta lume.

joi, 24 septembrie 2009

Ploua,nenea Garbu

Uite,ploua nenea Garbu/Oamenii se coboara in gri/Vecinul Pista isi impinge harbu/Din care transmite semnale kaki/Pentru romanii nationalisti/Domnu Mircea,cum poti stii ca existi?/Si cine intreaba ma rog?/Raspunde Mircea finutu/Pentru care metafizica-i drog/No,sa-ti ajute Dumnezeu dragutu/Si-a plecat Viorel Bordean catre casa/Cu mers sinuos,cu painea in plasa/Melinul divorteaza pervers de flori/Ieri te-as fi ridicat de subsuori /Pana la-naltimea sentimentelor mele/Si ti-as fi zidit in soare castele/De nisip/Dar tu stai intre ceruri si slip/Pe un fantomatic pavaj de iluzii/Te balacesti in idei cu jacuzzi/In timp ce-l asculti pe Ferre/Ti-am trimis o lacrima pe Yahoo Messenger/Asa la vrajeala ,sa ma dau sensibil/Penant si jenibil/Cum ar spune Trotinel postasul/Despre care se stie in intreg orasul/Tarnaveni/Pe la poarta trece inca doi sateni/Merg s-ajut pe Pista sa-si porneasca harbu/Vreme de Pink Floyd,ploua nenea Garbu

Intre Hoghiz si Eagles

Intre Hoghiz si Eagles aparent nici o legatura/De n-ai fi venit pe-o misterioasa scurtatura/Direct in miezul sufletului meu/Sa dai semnificatii instantaneu/Si iata-ma la marginea vesniciei/Cu intreaga supletea bucuriei/Cu arcuirea sublima a fiintelor noastre/Peste vremuri confuze si proaste/Ca sa vezi ce face Hoghizul din om/De Eagles,ce sa mai vorbim/Actioneaza asupra fiecarui atom/"Aici se vinde mici"-oprim?

XYZ

A vrut sa fie macar o zi fericit in dragoste.Neavand incotro,s-a hotarat sa-si ofere sufletul la mica publicitate.Nimeni insa nu cumpara suflete nefericite,toti voiau suflete gata fericite.Asa c-a fost nevoit sa-l vanda ieftin,la o femeie care urma sa-l foloseasca drept carpa de sters praful.cu banii castigati,si-a cumparat un borcan de iaurt si-un covrig uscat si s-a ospatat pana cand senzatia de plenitudine stomacala i-a conferit si una de fericire temporara.Dar vai,foamea aparu iar si cu ea,o mare tristete.Alerga la cea careia-i vanduse sufletul,l-a cerut inapoi,l-a primit,numai ca de-atunci ,simbolul universal al dragostei risca sa devina ba chiar a devenit,Cupidon sagetand o carpa de sters praful.

marți, 22 septembrie 2009

Bun venit!

Suntem fara-ndoiala,parte a unor vremuri tulburi si bizare.Pare ca un sfarsit de lume incolteste in fiecare din noi,cu mugurii insingurarii,ai fricii si debusolarii.Omenirea se-ndreapta maiestuos in directie gresita iar omul a devenit tributar exterioritatilor ce-l napadesc din toate partile.Traim in mijlocul unei crize profunde de comunicare si cunoastere in care intai de toate esti vinovat si daca reusesti sa-ti dovedesti nevinovatia bine,daca nu,asta e.suspiciunea isi intinde hotarele ,sufocand firescul ,normalitatea,increderea.Ne strangem asadar pe unde putem,in grupuri mai mici sau mai mari ,in diversele realitati pe care le-avem la-ndemana,incercand constient sau nu sa reinvatam primii pasi ai FIINTEI.Acolo ,inlauntrul nostru se petrec toate lucrurile esentiale.Ma alatur incepand de azi comunitatii virtuale cu toate cele ce formeaza micuta mea lume si stau in pragul noii mele case,intampinandu-va c-un bun venit!o clipa de emotie daca pot darui si tot ar justifica gestul.O bucurie-n plus si tot ar merita.Un gand spus si tot m-ar construi.O umbra povestita aici,o rana mai putin.Fiti asadar bineveniti cu cele ale voastre ca la o sezatoare electronica a dragostei de oameni.