Scrisoare domnului Chirila

Domnule Chirila, Dumnezeu sa mai stie ce anume ne aduce in situatia discutabila si oarecum perversa de a asterne cuvinte pe cate-un petec electronic in ocazii particulare.Sa fie orgoliul?Sa fie vanitatea? Sa fie toate cate-nvolbureaza eul nostru fragil? Am nimerit din intamplare peste formularile dumneavoastra cu privire la incidentul din timpul confruntarii electorale si ma surprind iata, scriindu-va. Nu trebuie sa va nelinistiti mai presus de toate. Traim, cum cu finete si spirit analitic observati, vremuri suficient de absurde incat un nume, fie el si ilustru ca al dumneavoastra sa mai insemne ceva in planul vietii sociale. In cel al vietii politice cu atat mai putin iar in sfera culturala nici nu se mai pune din pacate, problema. Pe de alta parte, ca muzician ce sunteti, n-ati putut scapa din ureche sa zic asa micile probleme tehnice. Poate domnul Antonescu din aceasta pricina sa nu fi auzit bine intrebarea. Dar sa presupunem ca a si auzit-o. Cine-n lumea asta nu greseste,domnule Chirila? In ignoranta mea, va marturisesc, mi-am rupt ceva timp cu raspunsul candidatului,incercand sa identific persoana. Azi m-am pus la punct , m-am informat, stiu acum ca protestati in cateva culori pinkfloydiste (ideatic evident, nu muzical) si sunteti dragut. Am auzit si de o scrisoare adresata tinerilor pe acelasi ton, pentru acelasi public tinta. Marketing se numeste actiunea, nu? Vedeti dumneavoastra domnule Chirila, nu politica e duplicitara ci specia umana. Nu va necajiti, noi cetatenii i-am trecut cu vederea candidatului evidenta greseala. Nici nu va ganditi ca milioanele de romani ce maine vor merge la vot, vor avea numele dumneavoastra in minte, pe post de agent electoral. Vedeti cum ma bag ca un narod in seama? Dar chiar v-am citit supararea si verticalitatea detasata de tot ce-i vai, atat de lumesc si pacatos. Sigur ca nu sunteti nici un reper moral, nu va mai necajiti! Si va admir strategia potrivit careia studiati piata muzicala, felul admirabil in care starniti revolta (nu mai stiu cat costa un cd) si nu va implicati. Asa e cel mai bine, sa stam toti acasa si sa ascultam cat de dragut sunteti asa, revoltat. Nu mai scrieti nimic o vreme domnule Chirila, nu mai cantati nici un sunet si traiti-va verticalitatea. Va veti simti minunat,va asigur! Am cunoscut recent intr-un sat , un batran de 90 de ani si cand l-am privit am inteles ce pret are tacerea. Cu cele mai bune sentimente, Mircea Rusu