La revolutie

In vara lui 89 beam tuica in gradina prietenului Costin Dumitrescu,undeva aproape de Targoviste,cu tatal acestuia.Ne placea pur si simplu sa bem tuica si sa fumam Carpati fara filtru.Nea Dumitrescu auzise ca din 90 urmau sa inceapa pregatirile pentru preluarea puterii de catre Nicu Ceausescu si era oarecum bucuros.Se stia ca la Sibiu oamenii aveau magazinele pline cu mezeluri si carne si se gandea ca al mic va face la fel in toata tara.Bre,hai sa punem un pariu!Uite ,eu zic asa ca Ceausescu nu mai apuca Craciunul.Nea Dumitrescu era un om cu un suflet cald si bun astfel incat parca nici nu voia sa-mi spuna taman cu ocazia pariului ce-l propuneam ,cat de departe ma situez in raport cu realitatea.Mi-a zambit afectuos ,a tras aer in piept si mi-a zis n-are cum,exclus!A batut palma asa,sa-mi faca mie pe plac dar era evident ca nu politica era punctul meu tare.Si nici nu era.Ba,mai mult,in afara de baut si fumat ,nici eu nu prea-mi gaseam vreun punct tare.Imi suspendam in fiecare zi luciditatea sa pot rezista si asta nu era tocmai usor dar reuseam de fiecare data.A urmat ce-a urmat si-am castigat pariul iar in toamna lui 90,la Compact fiind am renuntat definitiv la alcool.Acum nu-mi dau seama prea bine cine-a iesit mai castigat de la Revolutie.Cei care-au murit cu prilejul ei sau noi care i-am supravietuit?Ei s-au dus cu gandul la o Romanie frumoasa cum n-a fost vreodata ,cea care urma sacrificiului lor suprem si s-au dus la cimitir fericiti si impacati c-au facut o treaba buna.Si intr-un fel ,Romania cea mai frumoasa e in cimiterele unde ei se odihnesc.A venit apoi randul nostru ,al celor mai putin curajosi si inflacarati sa cladim o tara de care sa se mandreasca,sa simta c-a meritat tot deranjul din vietile lor.Iar noi ne-am invartit,ne-am sucit,am mai stat asa,pe ganduri ,am palavragit si numai ce-au trecut 20 de ani.Atat ne-a luat sa facem din Romania un cimitir paraginit.