De Craciun

De cativa ani buni incoace se petrece un soi de competitie a luminilor si efectelor de tot felul in preajma Craciunului.Incepand cu marile metropole ale lumii,continuind cu Bucurestiul nostru ,trecand prin orasele capitale de judet,toate oraselele patriei si terminand cu cea mai nevoiasa comuna ,ei bine,toate sunt cuprinse de febra iluminatului ambiental.Administratiile locale delireaza electro de la an la an.Rezultatul,mai mult sau mai putin discutabil in plan estetic ,merita un pic de atentie.Din vremea copilariei mele si multi ani dupa,Craciunul lumina singur toata fiinta ,o ploaie de lumina se revarsa in noi .Satele ,desi cufundate in bezna straluceau de colinde ,de cozonaci si de bucuria sufletelor noastre.Dimineata devreme incepeam noi copiii sa umblam din ograda in ograda la colindat iar seara era randul tinerilor si al parintilor.Si atat de frumos rasunau cantarile in noapte incat inimele noastre erau cel mai profesionist buletin de stiri din care cu mic cu mare aflam ca da,s-a nascut Isus!Si cu cat era mai bezna-n noapte,cu atat lumina Craciunul mai intens fiecare ulita.Cum spuneam,de niste ani buni cu cat se face mai intuneric in noi ,cu atat se inmultesc becurile pe strazi,pe copaci,pe ziduri,ca pentru a ne convinge ca nimic grav nu s-a-ntamplat.In realitate insa Craciunul nu mai lumineaza ,sufletele noastre sleite nu mai anunta nimic ,cantarile ne mor incet in piept si sarbatorile Craciunului se petrec in afara noastra,pe strazi ,prin parcuri si vitrine ce scanteiaza tot mai ingenios.