vineri, 1 aprilie 2011

Aurel Ghergel despre Iarba verde de acasa

Poate ca sufletul meu plecat de la sat, chiar de pe plaiurile transilvane, mi-a dat fiori si mi-a adus lacrimi in ochi. Demult (sunt cam treizeci de ani de atunci), ascultandu-i pe Dorin Liviu Zaharia sau pe Doru Stanculescu cu "Ai hai" si "Cei ce ne-am dat nume", albumul formatiei Phoenix, am fost la fel de tulburat. Era atata dragoste cinstita pentru pamantul si sufletul neamului! Am ascultat de atunci inainte multe alte lucrari, unele cinstind, altele batjocorind spiritul sacru al folclorului nostru, si nu mai credeam sa mai intalnesc in vremurile acestea pe cineva capabil sa-i evoce in profunzime esenta.
Mi-a dat Paul Nanca albumul lui Mircea Rusu, aflat de patru ani in tacere discografica, ani in care pirateria a trait bine dupa melodii ca "Hai sa ne bagam cuponul", "Omul bun si pomul copt" si atatea altele. Albumul e cald si a fost lansat oficial de Fundatia Phoenix, vineri, 22 martie, la Muzeul Satului.
Nu am ascultat, am trait cantecele lui Mircea Rusu si, sub vraja lor, scriu cele de fata. Voi fi subiectiv, nu va tin cronica si nici un material publicitar. Va fi poate o scrisoare de iertare ...
L-am intalnit de multe ori in acesti ani pe acest om modest, cumpatat, cald, nebagaret in viata Capitalei. L-am considerat ca muzician printre cei mai buni, cei talentati, dar care au cam spus ce aveau de spus. Si dupa patru ani, artistul cu radacinile ramase inca in satul sau natal (satul Band, din Mures, de unde si denumirea grupului Mircea Rusu Band!) ne daruieste aceasta atat de a noastra "Iarba verde de acasa". Are alaturi echipa sa de instrumentisti profesionisti, adevarati muzicieni.
Albumul are 13 piese (sa-i fie cu noroc!), lucrate acasa, in satul Band, la care se mai adauga Nana Nica a lu" Flore (75 de ani, din Iolenzat, Mures), Simona Rusu (sotia sa), Adina Damian in "La raspantii", iar pentru "Ingeri in cer", naistul Nicolae Voiculet. Cu ritmuri de la dance la balada si folk, muzica este semnata integral de acelasi melodist, Mircea Rusu, pe care il cunoastem. Dar acum, maturizat in finete si nuante, stapanind emotionant orchestratia, intr-un sound modern si, iarasi spun, in spiritul folclorului, intr-o muzica care vine de acolo, dar nu este folclor. O adevarata minune, in vremea aceasta, cand vulgarizarea folclorului a ajuns la paroxism cand numai bara podiumului de striptease mai lipseste miscarilor si costumatiei kitch a multor formatii care zic ca "preiau" si "transfigureaza" cantecul popular, cele mai iubite melodii pastrate de la mosii nostri de acasa, adusi si jertfiti pe asfalt pentru ceva arginti. O profanare impardonabila.
Daca ritmurile nu asigura unitatea albumului (si este foarte bine), spiritul muzicii este pastrat cu sfintenie. Pregnante sunt, insa, mai ales textele (asa scrie pe mapa, dar sunt toate versuri, poezie) printre cele mai frumoase auzite in ultima vreme.
Si iarasi surpriza, cu opt texte proprii, Mircea Rusu rezista alaturi de Radu Gyr ("Doamne, fa din suferinta"), Anton Pann ("Despre fapta buna") si Cezar Ivanescu ("Sapte drumuri" si "Mai ingaduiti-mi").
Dar, oameni buni, ce tot scriu eu... Ascultati cantecul cosasilor si greierilor, simtind mireasma ierbii de acasa!Aurel Gherghel

vineri, 11 martie 2011

Romanii au talent!

Dupa foarte multa vreme am fost tintuit locului de o emisiune de televiziune!Preluind si noi formatul celebrei si popularei emisiuni Britain's got talent,pro tv-ul s-a dovedit inspirat,impuscand mai multi iepuri dintr-un foc.Ca audienta este una mare,nici nu mai incape discutie si cu siguranta masuratorile in materie de rating vorbesc de la sine.Dincolo de asta am vazut doi prezentatori simpatici,civilizati,cu simtul umorului si al ridicolului,cu masura,nesarind calul,atenti cu competitorii,amabili,dezinvolti,participativi,cum sta bine unor gazde.Reconfortant si juriul,persoane agreabile,cu inteligenta artistica,transanti la nevoie,ingaduitori cat si unde trebuie,emotionati si umani,fara fandoseala deplorabila a majoritatii juriilor televizate de pe la noi.Observatii pertinente,firescul,identificarea rapida a nonvalorii si imposturii,elemente ce completeaza imaginea unor oameni ce trec indiscutabil sticla,cum se spune.Dar elementul esential ramane continutul artistic al emisiunii.Pentru unul ca mine, cu destule episoade de resemnare muta,consistenta talentului romanesc este contraargumentul de care aveam nevoie.Exista pana la acest format tv,banuiala cum ca da,vor fi fiind ei destui conationali daruiti cu har dar mi-era practic imposibil de aproximat dimensiunea fenomenului si-atunci,bantuit poate si de curvasareala fara de margini a show-bizz-ului romanesc,mi-am zis ca n-or fi asa de multi din moment ce nu rasar de nicaieri.Se dovedeste astfel,cu fiecare episod al emisiunii,pe de-o parte ca suntem un neam minunat inzestrat,cu resurse incredibile,cu capacitati remarcabile iar pe de alta parte,ca el,talentul romanesc,lasa practic in chiloti intreaga faimoasa industrie muzicala,cu liderii ei spilcuiti si mercantili,cu toata reteaua de pilaraie mediatica ce se pune in miscare doar pentru bani si favoruri dintre cele mai diverse si dezagreabile,cu o aproximare amatoriceasca a valorii,cu lipsa de apetit pentru talent si vocatie, ba pe alocuri cu un dispret suveran fata de orice mugur proaspat al ceritudinii artistice.Foarte posibil,unii din tinerii ce entuziasmeaza in emisiunea pro tv au batut zadarnic la portile inalte ale negustorilor de muzici,foarte probabil o parte dintre ei s-au simtit descumpaniti de refuzul rece,impersonal transmis prin tot felul de directorasi ai nimanui,foarte posibil cei cu constiinta propriei valori vor fi simtit gustul amarui al nedreptatii.Ei bine,de-abia acum ,avand imaginea de ansamblu a fenomenului ,de-abia de-acum zic, avem la ce medita.O emisiune de televiziune,fie ea si foarte reusita ca aceasta,e in mod evident,mult prea putin pentru viitorul cultural,spiritual al Romaniei.De altfel rolul ei(de care cu brio se-achita) este acela de a semnala.Indemn din acest colt electronic la un efort colectiv al tuturor celor ce resimt ca o responsabilitate valorificarea si exprimarea talentului romanesc.E tarziu in noapte si prea devreme pentru solutii dar avem dovada ca se poate.Si printre atatea semne ale pustiului sufletesc,mai meritorie cu atat stradania protv.Naiul fetitei din Roman mai staruie in urechi si in inima.Noapte buna Romania,noapte buna!