joi, 31 decembrie 2009

Lista de dor

Mi-e dor de Ioan Grosan,Dan Andrei Aldea,Mircea Vintila,Cristian Topescu,Petre Tutea,Toma Caragiu,Ilie Nastase,Mircea Baniciu,Teo Trandafir,Emil Cioran,Gheorghe Hagi,Mircea Horia-Simionescu,Marcela Saftiuc,Florian Pittis,Cristian Minculescu,Adrian Pintea, Gheorghe Dinica,Maia Morgenstern,Valeria Seciu,Harry Tavitian,Doru Stanculescu,Gheorghe Zamfir,Nadia Comaneci,Mircea Florian,Adrian Paunescu,Stefan Iordache,Liviu Ciulei,Victor Rebengiuc,Valeriu Sterian,Paul Csiuci,Leopoldina Balanuta,Sorin Chifiriuc,Zoe Alecu,Dem Radulescu,Nicolae Dobrin,Marius Batu,Paul Grigoriu,Alexandru Andries,Octavian Cotescu,Eugen Baboi,Ovidiu Mihailescu,Iosif Sava,Tudor Vornicu,Andrei Partos,Mircea Badea,Corneliu Stroe,Lucia Popescu-Moraru,Marin Moraru,Teo Peter,Ion Caramitru,Dan Puric,Gheorghe Popescu,Ivan Patzaichin,Mihai Leu,Corneliu Coposu,Cezar Ivanescu,Aura Urziceanu,Marcel Raducanu,Iuliana Tudor,Elise Stan,Helmut Duckadam,Mircea Lucescu,Sanda Taranu,Ioan Buduca,Lucian Bute,Sofia Vicoveanca,Margareta Pogonat,Brancusi,Nichita Stanescu,Eminescu,Romania,Tata.

sâmbătă, 26 decembrie 2009

Scrisoare catre Dan Andrei Aldea

Draga Dan,iti scriu dintr-un cerdac inflorit al inimii mele ce n-a incetat niciodata sa te iubeasca.Pentru mine,dintotdeauna ai venit de foarte departe,dintr-o Romanie de care nu sunt convins c-a existat vreodata altfel decat in aspiratiile si visarile putinilor alesi ce au sfarsit fie striviti de ea,fie infasurati in giulgiul instrainarilor si pribegiei sau,dintr-o intamplare genetica ce te-a adus din timpurile dacice cu aceeasi nuanta neverosimila de parc-ai fi aievea,fara nici o legatura cu oalele si ulcelele ce suntem.Acum doi ani,am avut norocul sa-l intalnesc si sa dau mana cu Jon Anderson,faimosul lider Yes.Il ascultasem si-i invatasem pe de rost aproape toate cantecele,tineretea mi-a fost insotita de muzica lui.Ei bine,cand s-a ridicat si s-a dus ca tot omu'la veceu dupa doua beri,m-a incoltit nedumerirea.Pipi facem noi,astia de rand dar nu el.Cu alte cuvinte,intr-atat de mult spirit incat pentru cele lumesti un domn parca-i purta trupul incolo si-ncoace sa-l scuteasca pe el de aceste mici inconveniente.Radeam cu Ciocu intr-o cabina a teatrului Act,ne voioseam zgomotos inainte de o cantare cand a intrat doamna Valeria Seciu.Ca doi scolari ne-am cumintit brusc si vorbeam in soapta de parca odata venita,intrasem intr-o biserica.O astfel de nuanta ,un astfel de reflex contine dragostea ce-ti port,cu sfiiciune in miezul ei.Cand am inceput sa bajbai cu fervoare dupa un sens,cand au prins firav glas cantecele din pieptul meu m-am pomenit alaturi de Fabian,baiatul ce fluiera pe doua voci si Mircea Maier,cantandu-ti intr-un veceu al salii sporturilor din Cluj.Acela a ramas cel mai important concert pentru mine.Gura mi se uscase,vorbele cantecului mi se-nvalmaseau in minte si imi frangeam mainile necontrolat.Venisem acolo dupa ce cu o seara inainte,la Targu-Mures,fusesem vrajiti de Zalmoxe.Pe atunci locuiam,prin amabilitatea unui prieten,intr-o pivnita si acolo injghebasem niste cantece pe care le cantam cu bucurie oricui ne trecea pragul.Prieteni aciuati la ceas de seara formau restransul nostru auditoriu.Intorsi de la Cluj,am povestit cu lux de amanunte tot ce ni se-ntamplase,cum ne-ai ascultat,cum il imbratisai entuziasmat pe Fabian,cum i-ai chemat pe Baniciu si Presidente sa ne-asculte si ei si cum in final ne-ai chemat sa debutam in Cenaclu Flacara si ne-ai lasat numarul de telefon sa vorbim despre asta in zilele urmatoare..Parca pluteam pe strazile Targu-Muresului...Eram in armata cand am aflat c-ai ramas afara.M-am asezat pe o piatra in curtea unitatii,mi-am scos boneta de pe cap si-am inceput sa plang.Nici astazi dup-atata timp nu stiu ce anume murise in mine atunci dar cert e ca murise.Poate tocmai pusesem fara sa stiu,fara sa fiu constient de asta,pusesem poate crucea a tot ce au insemnat si inseamna anii 70.Au urmat toate cate-au urmat iar acum am gasit ragazul sa-ti trimit aceste randuri ca o fluturare a mainii,ca un semn spre acele departari de unde asa cum iti spuneam,mi se pare ca ai aparut printre noi.Ei bine,esti un om minunat,asta esti!Se presupune ca luam cu noi doar stropii de fericire adunati pe-aici si cu zestrea asta hoinarim mai departe din cer in cer.In acest caz desaga celor care-au avut norocul sa te cunoasca,sa-ti simta inima si mintea,e considerabil mai plina.Cu dragoste,Mircea Rusu

luni, 21 decembrie 2009

Cu degetul in nas

Drumul serpuit al cunoasterii de sine,nu e pentru plastilinici,iti spuneam,pansandu-mi cu iarba o mai veche rana a sufletului ce refuza vindecarea.Uite,in sopronul asta am crescut un pui de sobolan ce-l gasisem prins intr-o cursa,cu un piciorus frant.L-am botezat Flaps si i-am facut culcus din haine de-ale mele.Da-mi te rog scrumiera.Dimineata si seara ai duceam lapte si-i schimbam pansamentul iar el invatase sa m-astepte si in scurt timp ne-aveam prieteni.Intr-o zi l-am gasit mort,cu ochisorii deschisi,intr-un ultim efort de-a ma vedea venind.Il otravise cineva si nimic nu mai era de facut.I-am sapat o gropita,l-am astupat cu pamant si-am plecat spre casa dand cu pietre in lacul din apropiere.Scoate degetul din nas si nu ma contrazice,e in nas precis.

Pe vremea cand vedeam

Pe vremea cand vedeam/Zapezile nu le-am vazut/Sub ochii mei nici o stea n-a cazut/Inmuguririle nu m-au durut/Pe vremea cand vedeam/Pe vremea cand vedeam/N-am vazut secunda purpurie/Nici copacii plangand de bucurie/Nici stoluri de pasari in zarea plumburie/Pe vremea cand vedeam/Pe vremea cand vedeam/N-am vazut ca erai lamga mine/Nici iarba ce de ceruri ma tine/Nici roua luminilor line/Pe vremea cand vedeam.

Mai oameni buni!

Sa vina ce?Un fluture?O caprioara?Un genunchi?Un bec?O iedera?O privire?O floare?Un delfin?O marmura?Un oftat?O statuie?O lacrima?Un fir de iarba?O pasare?Ce sa vina,ce sa vina,ce sa vina?Ce sa vina spre mine si sa-mi dea viata inlauntrul meu cel mai indepartat de unde sa strig in gura mare,cat ma tine gura,asemeni verisoarei de 3 ani a Ancai,mai oameni buni mai!!!!!!!Voi nu vedeti ce zi minunata?Hai sa mergem la Mc.Donalds!!!!

Pe cablu electric

Aerul se zbate neputincios/Prin firescul devenit excentric/Prin lumea cu susul in jos/Suntem doua vrabii pe cablu electric.

Top 100

Calul alb ce tocmai intrase in biserica a-nceput a necheza,speriind astfel niste gaini ce-si facusera acolo cuib.Picturile de pe pereti erau pline de fire de paianjen iar vantul scartaia usile de la intrare.O ninsoare deasa cu fulgi de perna incepuse ca din senin.Razbatea din altar in toata biserica,europa fm.Rand pe rand,cantecele isi ocupau cuminti locurile in clasamentul din top100.Cand trupul i se pravali sub pictura ce o reprezenta pe Fecioara Maria,din ochiul stang i se prelingea incet o lacrima.Murea si plangea iar cand ultima suflare il parasi,gainile s-au linistit si s-au asezat din nou pe cuiburi.Dupa doar o saptamana de top,incredibil!!!urca 11 pozitii direct pe locul 3,Holograf-Primavara incepe cu tine.

Trec domnii

Muntii incep sa se ridice sub ochii mei in lumina calma a dupa amiezii.Stau cuminte pe bancheta din spate,la locul meu si ma uit pe geam.Ici-colo cate-un satean sta incremenit pe banca din fata casei,ca intr-un exercitiu meditativ.Satul romanesc n-a trecut niciodata de pragul zambetului palid al sperantelor mereu si mereu ne-mplinite.Orizontul inselator pe care pe cand sa puna manase-ndeparta cinic,nu pare sa mai intereseze pe nimeni.Din ce sa incolteasca voia buna a fiintei?Saracia stearpa le joaca staruitor in priviri de parc-ar fi un dat genetic.Ca vitele,pe ogorul muncii,dintotdeauna in jug.Singur Dumnezeu e prilej de sarbatoare si primenire launtrica.Da,taranul roman pare ca trebuie batjocorit si umilit de fiecare oranduire.Intre el si ceilalti,nici o punte.Sta asa ca prostu pe banca din fata casei,garbovit de vremi si priveste masinile luxoase in care trec domnii.

Cu tat Dumnezaul?

Fa tu stai cu spatele la mine?Ia intoarce-te imediat ca jar mananci!Da io vreau sa dorm...Fa,intoarce-te fa cu fata la mine ca te bat!Cum sa ma-ntorc ,asa,cu tat Dumnezaul?

duminică, 20 decembrie 2009

La revolutie

In vara lui 89 beam tuica in gradina prietenului Costin Dumitrescu,undeva aproape de Targoviste,cu tatal acestuia.Ne placea pur si simplu sa bem tuica si sa fumam Carpati fara filtru.Nea Dumitrescu auzise ca din 90 urmau sa inceapa pregatirile pentru preluarea puterii de catre Nicu Ceausescu si era oarecum bucuros.Se stia ca la Sibiu oamenii aveau magazinele pline cu mezeluri si carne si se gandea ca al mic va face la fel in toata tara.Bre,hai sa punem un pariu!Uite ,eu zic asa ca Ceausescu nu mai apuca Craciunul.Nea Dumitrescu era un om cu un suflet cald si bun astfel incat parca nici nu voia sa-mi spuna taman cu ocazia pariului ce-l propuneam ,cat de departe ma situez in raport cu realitatea.Mi-a zambit afectuos ,a tras aer in piept si mi-a zis n-are cum,exclus!A batut palma asa,sa-mi faca mie pe plac dar era evident ca nu politica era punctul meu tare.Si nici nu era.Ba,mai mult,in afara de baut si fumat ,nici eu nu prea-mi gaseam vreun punct tare.Imi suspendam in fiecare zi luciditatea sa pot rezista si asta nu era tocmai usor dar reuseam de fiecare data.A urmat ce-a urmat si-am castigat pariul iar in toamna lui 90,la Compact fiind am renuntat definitiv la alcool.Acum nu-mi dau seama prea bine cine-a iesit mai castigat de la Revolutie.Cei care-au murit cu prilejul ei sau noi care i-am supravietuit?Ei s-au dus cu gandul la o Romanie frumoasa cum n-a fost vreodata ,cea care urma sacrificiului lor suprem si s-au dus la cimitir fericiti si impacati c-au facut o treaba buna.Si intr-un fel ,Romania cea mai frumoasa e in cimiterele unde ei se odihnesc.A venit apoi randul nostru ,al celor mai putin curajosi si inflacarati sa cladim o tara de care sa se mandreasca,sa simta c-a meritat tot deranjul din vietile lor.Iar noi ne-am invartit,ne-am sucit,am mai stat asa,pe ganduri ,am palavragit si numai ce-au trecut 20 de ani.Atat ne-a luat sa facem din Romania un cimitir paraginit.

sâmbătă, 19 decembrie 2009

De Craciun

De cativa ani buni incoace se petrece un soi de competitie a luminilor si efectelor de tot felul in preajma Craciunului.Incepand cu marile metropole ale lumii,continuind cu Bucurestiul nostru ,trecand prin orasele capitale de judet,toate oraselele patriei si terminand cu cea mai nevoiasa comuna ,ei bine,toate sunt cuprinse de febra iluminatului ambiental.Administratiile locale delireaza electro de la an la an.Rezultatul,mai mult sau mai putin discutabil in plan estetic ,merita un pic de atentie.Din vremea copilariei mele si multi ani dupa,Craciunul lumina singur toata fiinta ,o ploaie de lumina se revarsa in noi .Satele ,desi cufundate in bezna straluceau de colinde ,de cozonaci si de bucuria sufletelor noastre.Dimineata devreme incepeam noi copiii sa umblam din ograda in ograda la colindat iar seara era randul tinerilor si al parintilor.Si atat de frumos rasunau cantarile in noapte incat inimele noastre erau cel mai profesionist buletin de stiri din care cu mic cu mare aflam ca da,s-a nascut Isus!Si cu cat era mai bezna-n noapte,cu atat lumina Craciunul mai intens fiecare ulita.Cum spuneam,de niste ani buni cu cat se face mai intuneric in noi ,cu atat se inmultesc becurile pe strazi,pe copaci,pe ziduri,ca pentru a ne convinge ca nimic grav nu s-a-ntamplat.In realitate insa Craciunul nu mai lumineaza ,sufletele noastre sleite nu mai anunta nimic ,cantarile ne mor incet in piept si sarbatorile Craciunului se petrec in afara noastra,pe strazi ,prin parcuri si vitrine ce scanteiaza tot mai ingenios.

miercuri, 16 decembrie 2009

Sarbatori

Foarte pe scurt,telegrafic,urmariti-va de sarbatori,verificati-va emotiile,masurati-va sufletul ,ascultati-va inima si vedeti ce va da la rezultat.Si ce va da,aia sunteti,atat mai sunteti.Simplu!ps.Nu va menajati,nu va pacaliti si nu zambiti ca cioara-n os doar pentru a va convinge ca nu sunteti inca pierduti..Hai,papa bun si mult!stiti voi stomacalilor cum se face matzu plin cu ocazia lui cristos.

duminică, 13 decembrie 2009

Cu manuta pe obraji

Bebita are sase luni si cateva zile.La nastere ochii lui erau intr-atat de limpezi incat parea ca-si asuma impacat si bucuros desprinderea de raiul din pantecele mamii pentru a intra in prizonieratul timpului ce tocmai isi incepuse cinica numaratoare inversa.Ma pregateam in felul meu confuz sa-i transmit mesaje importante,sa-l ajut sa simta ca nimerise-n lume ,adica intr-un loc minunat divers,sa-i fiu antrenor in jocul de-a viata,care,ei bine da,e atat de frumoasa dragul unchiului.Ma socoteam apt sa-i anulez mohoreala metafizica a conditiei lui de muritor,sa-i dau a simti ca nu numai ca n-are a se teme de singuratati dar noi cei din jurul lui ,nici n-avem alta treaba mai importanta acum decat sa-l scaldam in dragostea noastra.Si binele ,adevarul ,frumosul, unchiule,nu sunt niste vorbe-n vant,vei vedea ca ele te vor face trainic ,iti vor pune in fiecare zi apa la radacina,te vor imbarbata si te vor inalta pana la sublimarea conditiei tale de cetatean al planetei.La intervale scurte de timp,doua-trei zile,fratele meu anunta cate-o schimbare,o noutate absoluta in evolutia lui iar noi dadeam fuga sa luam act.Cand ochii lui au deprins figurile noastre si ne identificau cu relativa usurinta,bebita a-nceput sa ne zambeasca,sa ne bage-n seama cum ar veni...Cand mama termina de parcurs cate-un jurnal de stiri care mai de care mai prapastioase,simtea nevoia sa-l vada,se ducea la el si se-ntorcea invariabil voioasa si vindecata.Simona,prinsa in chingile unei singuratati cotidiene,facea ce facea prin casa si hop!la bebita,sa-i mai treaca.Cele sase luni ale lui ,au coincis cu o sumedenie de evenimente lumesti si exterioare dintre cele mai prapastioase.Stateam cu capul in maini si nu-mi puteam aduna gandurile,coplesit,pustiit,epuizat,incapabil sa ma desprind de faptul in sine al grozavei intamplari.Cum a fost posibil?Cine si mai ales de ce n-a intervenit la timp sa ne salveze?Se mai putea face oare ceva?Ce ?Si acum incotro ,cu aceasta napasta?Simteam cum se zvanta cea mai cleioasa flegma aruncata-ntre ochii poporului meu si cum aceasta teribila culpa morala,inacceptabila si rusinoasa,aluneca subtil spre aceeasi parere de rau,proprie popoarelor inexistente ca identitate,lipsite de vlaga si stalcite in interioritatea lor modificata astfel incat sa fie mediocra.Vor urma lamentatiile,justificarile,invinuirile absurde,formularile cu iz de ciorap lipit de tavan cum ca putea fi mai rau,ca vom vedea,ca vom spera in mai bine,ca poate de data asta,in fine,toate articulatiile actului ratat.Va urma uitarea rapida si aconodarea cu cancerul pe care tocmai l-am consolidat in noi.Am invatat alfabetul fricii si al tradarii in cei 50 de ani astfel incat ,evenimentul de-acum va fi un fleac sa-l reducem la mai nimic ,cel mult la celebrele noastre bancuri.Fumam si fumam si fumam si fumam,cu ochii tinta in golul format de trupuri diforme,fara chip.Telefonul palpaia silentios dinspre fratele meu.Hai la o tocanita si mai vorbim si noi una-alta.M-am dus cu fruntea-n pamant ,ca un invins ,nu atat de focul tocanitei cat sa mai impartim taceri inmarmurite.Bebita tocmai isi ducea piciorusul la gura cand am intrat.A gangurit bucuros cand m-a vazut iar eu l-am rugat sa bage pentru unchiu o zambire.Dupa ce m-a invaluit cu un suras enigmatic,l-am vazut intorcandu-se brusc pe burta si de-acolo,incercand neputincios sa se urneasca prin patul mare cat autostrada Gilau-Turda.Cand l-am luat in brate manutele lui au poposit pe obrajii mei intr-un fel de mangaiere necontrolata.Mi-a luat nasul in gura ca-ntr-o rontaiala,cu cei doi dintisori ce-inmugurisera-n gura si ma mai slabea doar pentru a rade in cascade luminoase,tasnite dintr-o puritate coplesitoare,de parc-ar fi vrut sa spuna binele,adevarul si frumosul draga unchiule,nu sunt niste vorbe-aruncate-n vant,lumea in splendida ei diversitate iar viata unchiule,departe de-a fi un mare cacat ,e minunat frumoasa...