vineri, 31 decembrie 2010

Rabdare si Alba Iulia

Am asteptat cu rabdare pana azi intocmirea clasamentului meu pentru cele mai bune si frumoase intamplari ale anului ce tocmai sta sa se incheie.Mai exact,asteptam ocupanta primului loc,restul clasamentului fiind relativ simplu de alcatuit.Ei bine,castigatorul pe 2010 este Festivalul de folk de la Alba Iulia!Timpul trecut de la intamplarea in discutie a limpezit ganduri,impresii, ce la un loc imi dau starea pe care o are un fumator cand n-are tigari si-i trebuie sa fumeze.Incepand cu organizarea impecabila,ireprosabila si cald-primitoare cum de foarte,foarte multa vreme nu mi-a mai fost dat sa-ntalnesc si pana la ultimul acord de chitara,facand o oprire in dreptul unui public pe cat de numeros,pe atat de receptiv si generos,totul la acest festival national de muzica folk a fost la inaltime!Eram cu baiatul meu cel mare,Adrian,pe o linistita terasa a unui restaurant de langa Heidelberg-Germania si ne bucuram netulburati de nimeni si de nimic,de o priveliste minunata.Unul din acele locuri ce mai estompeaza gri-ul de la noi cu tot ce-l compune.Il cunoscusem in sfarsit pe dr steigmann,celebru in toata lumea medicala mondiala,roman de origine,prea minunat sa-l meritam in Romania si urma sa ne intalnim a doua zi cu dansul.O toamna molcoma se juca de-a culorile prin padurile din imprejurimi.Cerul se nimerise sa fie pe de-a-ntregul senin iar apa din raul ce ne era vecin de masa era atat de limpede ca-ti puteai aranja linistit freza si mustata in ea.Pe acest fond a sunat telefonul ce ma invita la Alba Iulia.Am spus da repede,sa nu-mi stric starea,deloc interesat.Harsait in atatia ani de concerte de tot felul,mi-am pierdut entuziasmul pe drum.Mai mult,starea generala a muzicii romanesti,directia pe care-a apucat,alinierea ei la comandamentele globalizarii,cu tot arsenalul depersonalizant si idiot,au consolidat dorinta mea de-a ma indeparta de sifiliticul nostru show-bizz.In plus,fusesem la un astfel de festival(nu-i mai dau numele)si totul era desprins din kafka.Portarul salii unde urma sa-nceapa in 30 de minute manifestarea,nu reusise sa afle de eveniment asa ca l-a sunat pe domnul director sa-i confirme.Cheia salii insa era la un baiat asa ca gasit sa vina si sa deschida.Nici azi nu stiu cine erau organizatorii minunii de festival si nu insist cu sirul de peripetii(cazare,sonorizare,program,participanti,transport.N-am plecat altfel decat precaut si plictisit spre Alba Iulia,cu parere de rau c-am apucat sa zic da.E meritul gazdelor ca mi-au redat bucuria scenei,ca mi-am permis sa ma iluzionez frumos fie si pentrul doua zile ca poate nu-i totul pierdut.E isprava lor intreaga faptul ca de cate ori mi se face dor de o fapta buna,sanatoasa,organizata cum se cuvine,mintea-mi zboara la...Ziua de maine si starea mea e aceea a unui fumator care n-are tigari si-i trebuie musaisa fumeze niste clipe,ore,zile de festival albaiulian.

marți, 27 iulie 2010

folkyou

Am primit cateva mesaje pe blog carora ma simt moralmente obligat sa le raspund.Subiectul Rosia Montana cu toate implicatiile lui mai mult sau mai putin stiute,dezbatute in media romaneasca suficient de sporadic si confuz,ar trebui in mod firesc sa constituie un subiect de meditatie si actiune deopotriva.Din pacate nu incape inca in agenda cetateanului,buimacit si sleit de subiecte ardente din zona gri a supravietuirii.N-am stiut cine a sponsorizat editia din acest an a folk you cum n-am stiut sponsorii nici unei editii.De altfel ,prezenta mea in acest an a fost decisa in ultimul moment si marturisesc,pentru mine manifestarea n-a fost nimic mai mult decat inca un prilej de-a ma reintalni cu scena,publicul si prieteni muzicieni.In toamna acestui an vom lansa un dublu cd iar la concertul de lansare din Bucuresti un comunicat de presa va anunta printre altele si decizia de a nu mai participa la nici o alta editie folk you precum si multiplele motive ce au determinat aceasta hotarare.Cu cele mai bune sentimente,Mircea Rusu

luni, 15 februarie 2010

Scrisoare domnului Ion Lucian

Domnule Ion Lucian,va scriu din doua motive aceste randuri.Am vazut lacrimile dumneavoastra in direct pe Antena 3 la emisiunea Sinteza zilei si ca milioane de oameni am fost desigur impresionat.In acest punct ,se cuvine sa va multumim poate pentru doza de emotie daruita noua in direct sila o ora de varf ,intr-o lume cu varful in jos,cu lacrima zvantata.Pe de alta parte,ceea ce v-a ingaduit lacrima,suferinta si umilinta deopotriva,ma determina sa va cer respectuos scuze.Ca milioane de alti telespectatori,sper.Cu consideratie,Mircea Rusu

De ce nu dorm

Nu dorm pentru ca nu-mi vine sa cred.Ma uit in jurul meu de dimineata pana seara tarziu si nu-mi vine sa cred.Tot astept o stire(ca multi ,multi altii,imi place inca sa cred)care, vorba unui celebru ziar studentesc din vremea lui Ceausescu,n-a venit inca.

miercuri, 10 februarie 2010

Buletinul meteo

N-am fost niciodata un impatimit al buletinelor meteo.Si asta nu pentru ca n-as avea incredere in prognozele lor sau ca de-a lungul vremii m-ar fi deranjat formatele diverse pe care le-am parcurs.Nici de cand au devenit tot mai dezbracate n-au reusit sa ma castige,sa le-astept cu nerabdare.Iarna asta insa s-a-ntamplat ceva,mai exact in ultimul timp de cand cu ninsorile.Ma pomenesc instalat confortabil in fotoliu usor emotionat ,nelinistit,febril.De unde acest bizar si surprinzator,neverosimil atasament?Ei bine,azi am gasit raspunsul.Printre norisorii computerizati,fulgii de nea si zambetul distrat al cate unui soare zonal,retraiesc amintirea unei tari numita Romania,posibila azi doar in buletinul meteo si pentru cei mai umblareti ,in serviciul roaming.Vlaguita,secata de puteri,inima Romaniei e prea obosita pentru emotiile unui neam dar uite,se pastreaza in fiecare zi,din ora-n ora ,cu stearpa rigurozitate in buletinul meteo,marturie pentru generatiile urmatoare cum ca am fost si chiar mai mult decat atat,suntem,cum lesne se poate viziona.

vineri, 8 ianuarie 2010

vineri, 1 ianuarie 2010

Celula de locuit

Au ajuns casele noastre niste celule de locuit.Mai mult sau mai putin ingrijite,mai mult sau mai putin confortabile,cu toate utilitatile sau fara,mai mari sau mai mici,cu etaj sau nu,adapostind insa prizonierii acestui timp blestemat.Nicaieri oamenii nu se mai simt in siguranta.Frica paralizanta cu care au fost injectati treptat ai face sa-si recapete echilibrul si linistea doar cand au propria telecomanda in mana si navigheaza absenti,apatici prin oceanul mediatic tv.Vremurile cand se-ncheiau la pantofi si porneau asa,ca izmana pe calator prin lumea larga,au apus pentru totdeauna.Cum procesul e in plina desfasurare,semnele lui poate nu sunt intr-atat evidente,sigur,o generalizare ar fi prematura si inexacta dar din cand in cand mai tragem cate-un ochi spre propriile frici,Dumnezeu stie de cine si de ce anume generate ce ne tin in case precum stau detinutii in celule,la trecerea timpului.