luni, 15 februarie 2010

Scrisoare domnului Ion Lucian

Domnule Ion Lucian,va scriu din doua motive aceste randuri.Am vazut lacrimile dumneavoastra in direct pe Antena 3 la emisiunea Sinteza zilei si ca milioane de oameni am fost desigur impresionat.In acest punct ,se cuvine sa va multumim poate pentru doza de emotie daruita noua in direct sila o ora de varf ,intr-o lume cu varful in jos,cu lacrima zvantata.Pe de alta parte,ceea ce v-a ingaduit lacrima,suferinta si umilinta deopotriva,ma determina sa va cer respectuos scuze.Ca milioane de alti telespectatori,sper.Cu consideratie,Mircea Rusu

De ce nu dorm

Nu dorm pentru ca nu-mi vine sa cred.Ma uit in jurul meu de dimineata pana seara tarziu si nu-mi vine sa cred.Tot astept o stire(ca multi ,multi altii,imi place inca sa cred)care, vorba unui celebru ziar studentesc din vremea lui Ceausescu,n-a venit inca.

miercuri, 10 februarie 2010

Buletinul meteo

N-am fost niciodata un impatimit al buletinelor meteo.Si asta nu pentru ca n-as avea incredere in prognozele lor sau ca de-a lungul vremii m-ar fi deranjat formatele diverse pe care le-am parcurs.Nici de cand au devenit tot mai dezbracate n-au reusit sa ma castige,sa le-astept cu nerabdare.Iarna asta insa s-a-ntamplat ceva,mai exact in ultimul timp de cand cu ninsorile.Ma pomenesc instalat confortabil in fotoliu usor emotionat ,nelinistit,febril.De unde acest bizar si surprinzator,neverosimil atasament?Ei bine,azi am gasit raspunsul.Printre norisorii computerizati,fulgii de nea si zambetul distrat al cate unui soare zonal,retraiesc amintirea unei tari numita Romania,posibila azi doar in buletinul meteo si pentru cei mai umblareti ,in serviciul roaming.Vlaguita,secata de puteri,inima Romaniei e prea obosita pentru emotiile unui neam dar uite,se pastreaza in fiecare zi,din ora-n ora ,cu stearpa rigurozitate in buletinul meteo,marturie pentru generatiile urmatoare cum ca am fost si chiar mai mult decat atat,suntem,cum lesne se poate viziona.

vineri, 8 ianuarie 2010

Symplegade

S-au folosit secvente din filmul "Copacul Dorintei" al regizorului gruzin Tengiz Abuladze

vineri, 1 ianuarie 2010

Celula de locuit

Au ajuns casele noastre niste celule de locuit.Mai mult sau mai putin ingrijite,mai mult sau mai putin confortabile,cu toate utilitatile sau fara,mai mari sau mai mici,cu etaj sau nu,adapostind insa prizonierii acestui timp blestemat.Nicaieri oamenii nu se mai simt in siguranta.Frica paralizanta cu care au fost injectati treptat ai face sa-si recapete echilibrul si linistea doar cand au propria telecomanda in mana si navigheaza absenti,apatici prin oceanul mediatic tv.Vremurile cand se-ncheiau la pantofi si porneau asa,ca izmana pe calator prin lumea larga,au apus pentru totdeauna.Cum procesul e in plina desfasurare,semnele lui poate nu sunt intr-atat evidente,sigur,o generalizare ar fi prematura si inexacta dar din cand in cand mai tragem cate-un ochi spre propriile frici,Dumnezeu stie de cine si de ce anume generate ce ne tin in case precum stau detinutii in celule,la trecerea timpului.