luni, 21 decembrie 2009

Cu degetul in nas

Drumul serpuit al cunoasterii de sine,nu e pentru plastilinici,iti spuneam,pansandu-mi cu iarba o mai veche rana a sufletului ce refuza vindecarea.Uite,in sopronul asta am crescut un pui de sobolan ce-l gasisem prins intr-o cursa,cu un piciorus frant.L-am botezat Flaps si i-am facut culcus din haine de-ale mele.Da-mi te rog scrumiera.Dimineata si seara ai duceam lapte si-i schimbam pansamentul iar el invatase sa m-astepte si in scurt timp ne-aveam prieteni.Intr-o zi l-am gasit mort,cu ochisorii deschisi,intr-un ultim efort de-a ma vedea venind.Il otravise cineva si nimic nu mai era de facut.I-am sapat o gropita,l-am astupat cu pamant si-am plecat spre casa dand cu pietre in lacul din apropiere.Scoate degetul din nas si nu ma contrazice,e in nas precis.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu