vineri, 20 noiembrie 2009

20

Le randuieste Dumnezeu pe toate si pare ca ne trece hotarul intunericit al vremilor absurde.Am umblat ca orbii prin praful celor 20 de ani de libertate.Atata cata si cum a fost .Ca un blestem ne-a urmarit nimicul.Ca o ciuma s-a intins ura.Ca o raie s-a lipit de noi dezbinarea.Ca un cancer s-a extins in trupul romanesc neputinta.Am ciugulit desertaciunea 20 de ani.Ne-am cladit sperante dintr-un morman de saracie.Am zornait vorbe prin aerul toxic al hepaticei noastre democratii.Ne-am bulucit la pomeni dispretuitoare.Am ras de plansul nostru si-am plans de hohotele noastre galagioase.Acum 20 de ani ,intr-o clipa de gratie am devenit cineva.Azi suntem ceva.Ne-au trebuit 20 de ani sa ne-ntoarcem de unde-am plecat.De-acolo din decembrie 89 va trebui sa pornim iar la drum ci in sfarsit,spre noi insine.De-acolo sa reinvatam dragostea,sfant ca o rugaciune sa iubim.Am platit 20 de ani necinstea sufleteasca ce duce la nefiinta.Da,20 de ani am fost copiii lui brucan. Sa ne trezim asadar,e momentul!Pentru ca oricat de ciudat ar parea,au trecut totusi peste noi nici mai mult nici mai putin decat 20.

Un comentariu:

  1. Din păcate, cine nu s-a trezit în 20 de ani nu prea mai are multe șanse! Problema e că încă încearcă să ne sufoce aia care i-au dat motive lui Brucan să zică ce-a zis ...
    Schimbarea începe din noi, nu contează culorile politice ... ale nu-ți dau niciodată mulțumirea, poate doar o euforie de moment. Doar cei cu ochi de copil pe câmpuri aurii își trăiesc viața de-adevăratelea ...

    RăspundețiȘtergere