vineri, 25 septembrie 2009

Cu titie si vestuca

Cand mi se-ntampla sa ma simt ca si cum n-as fi facut pentru lumea asta,imi pun urgent titia pe cap si vestuca si brusc timpul se da peste cap adapostindu-ma in copilul ce sunt.Si iata-ma la gradinita cu Leli si cu Sile Rosa,cu Nelutu,Lenuta Popdan si Mariuta printre cubulete in toate culorile,tot invartindu-le pe toate partile fara a reusi sa facem altceva cu ele,plictisindu-ne repede si abandonandu-le in fiecare zi.Marcel a lu Dubencu avea trotineta.Asta nu era o treaba oarecare,era totul!Tricicleta mea ,faima satului,mandria mea si bucuria tovarasilor de joaca ce faceau cu randul cate-o tura cu ea,tricicleta cum zic,palise.Nici nu se vedea de trotineta lui Marcel.M-am intristat,am plans,am facut caca pe mine,ma prefaceam ca sunt bolnav pana cand intr-o zi mama a intrat cu trotineta pe poarta.Se dusese la sedinta la Ludus si dupa ce s-a sfatuit cu bunicu daca e bine,daca nu-i periculos ,a cumparat-o.Nu mai era nimeni in sat ca mine.Mi se parea,dar ce sa mi se para,sigur era mult mai frumoasa ca a lui Marcel,mai albastra,mai cu ghidon,mai cu roti,avea ea ceva special care-o facea in mod evident ,mult mai frumoasa.Din statia de autobuz pana la fantana la Mala,drumul era in panta si,cum foarte rar trecea cate-o masina,ne dadeam drumul in jos pana aproape de fantana.Marcel imita in viteza nebuna zgomotul unui motor de formula 1 ceea ce pentru mine care nu auzisem asa ceva,parea caraghios si oarecum necuviincios.Cu buzele lipite,impingeam aerul si ai fi jurat ca trece buceaga lu tetea Nistor de la Icland,camionul comunei,in care intr-o zi tata,prieten cu tetea Nistor,m-a bagat in cabina si m-a plimbat prin sat.Tetea Nistor m-a lasat chiar sa claxonez de cateva ori,nu mult,sa nu se strice dar m-a lasat.Din statie porneam dupa ce Marcel numara pana la 3 si dadea startul.
Ce era formula 1 aia caraghioasa pe langa buceaga?Il bateam sistematic.Ionel de la Brasov dadea parturi.Venea la bunici si noua ne parea increzut.Cu toate astea eram bucurosi cand sosea si se juca cu noi.Dupa fiecare part zicea pardon.Noi stiam ca-i de rusine si nu avem voie asa ca ba radeam pe ascuns ba ne irita,parca-s batea joc de noi ca el e de la oras.Nici nu umbla descult sa nu-i intre spini in picior ceea ce era clar un domnisor bleg.Dar avea suflet bun ca ne dadea mereu ciocolata cu lapte.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu