Rabdare si Alba Iulia

Am asteptat cu rabdare pana azi intocmirea clasamentului meu pentru cele mai bune si frumoase intamplari ale anului ce tocmai sta sa se incheie.Mai exact,asteptam ocupanta primului loc,restul clasamentului fiind relativ simplu de alcatuit.Ei bine,castigatorul pe 2010 este Festivalul de folk de la Alba Iulia!Timpul trecut de la intamplarea in discutie a limpezit ganduri,impresii, ce la un loc imi dau starea pe care o are un fumator cand n-are tigari si-i trebuie sa fumeze.Incepand cu organizarea impecabila,ireprosabila si cald-primitoare cum de foarte,foarte multa vreme nu mi-a mai fost dat sa-ntalnesc si pana la ultimul acord de chitara,facand o oprire in dreptul unui public pe cat de numeros,pe atat de receptiv si generos,totul la acest festival national de muzica folk a fost la inaltime!Eram cu baiatul meu cel mare,Adrian,pe o linistita terasa a unui restaurant de langa Heidelberg-Germania si ne bucuram netulburati de nimeni si de nimic,de o priveliste minunata.Unul din acele locuri ce mai estompeaza gri-ul de la noi cu tot ce-l compune.Il cunoscusem in sfarsit pe dr steigmann,celebru in toata lumea medicala mondiala,roman de origine,prea minunat sa-l meritam in Romania si urma sa ne intalnim a doua zi cu dansul.O toamna molcoma se juca de-a culorile prin padurile din imprejurimi.Cerul se nimerise sa fie pe de-a-ntregul senin iar apa din raul ce ne era vecin de masa era atat de limpede ca-ti puteai aranja linistit freza si mustata in ea.Pe acest fond a sunat telefonul ce ma invita la Alba Iulia.Am spus da repede,sa nu-mi stric starea,deloc interesat.Harsait in atatia ani de concerte de tot felul,mi-am pierdut entuziasmul pe drum.Mai mult,starea generala a muzicii romanesti,directia pe care-a apucat,alinierea ei la comandamentele globalizarii,cu tot arsenalul depersonalizant si idiot,au consolidat dorinta mea de-a ma indeparta de sifiliticul nostru show-bizz.In plus,fusesem la un astfel de festival(nu-i mai dau numele)si totul era desprins din kafka.Portarul salii unde urma sa-nceapa in 30 de minute manifestarea,nu reusise sa afle de eveniment asa ca l-a sunat pe domnul director sa-i confirme.Cheia salii insa era la un baiat asa ca gasit sa vina si sa deschida.Nici azi nu stiu cine erau organizatorii minunii de festival si nu insist cu sirul de peripetii(cazare,sonorizare,program,participanti,transport.N-am plecat altfel decat precaut si plictisit spre Alba Iulia,cu parere de rau c-am apucat sa zic da.E meritul gazdelor ca mi-au redat bucuria scenei,ca mi-am permis sa ma iluzionez frumos fie si pentrul doua zile ca poate nu-i totul pierdut.E isprava lor intreaga faptul ca de cate ori mi se face dor de o fapta buna,sanatoasa,organizata cum se cuvine,mintea-mi zboara la...Ziua de maine si starea mea e aceea a unui fumator care n-are tigari si-i trebuie musaisa fumeze niste clipe,ore,zile de festival albaiulian.